Poezie

Lună plină

1 min lectură·26 martie 2007

Mediu

De ce mă zbat

în miezul stelei căzătoare?

De ce dorința

mi se frânge în durerea ei?

De ce târziul

din nou astăzi mă doare?

De ce mă uiți,

țărână? De ce nu mă mai vrei?

Cu ce să cânt

în lumea-mi, plină de tăcere?

Cu ce să strig

spre voi să mă ajutati?

Cu ce să simt

cea de pe urmă mângâiere?

Cu ce să sper

că nu vom fi nicicând uitați?

Și cum să zbor

spre marea, uitată de furtuni?

Și cum să ard

când viața, e numai a mea vină?

Și cum să cred

că lumea, e o carte cu minciuni?

Și cum să uit

apusul și luna aceea plină?...

011.308

Tiberiu-Adrian Mihaila. “Lună plină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tiberiu-adrian-mihaila/poezie/238793/luna-plina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

lipsesc diacriticele, va rog, corectati!