Theo Gusat

Interviul este bine structurat, dar cu manifestări de megalomanie. Devine penibil modul în care domnul G. Vulturescu își exhibează handicapul vizual... de câte ori are ocazia!
\"Ochiul orb/ este retina pură/ este dislocarea/ este sexul încremenit al icoanelor // (…)/ este abatorul unde ard spaimele nopților noastre/ este sicriul în care îngropăm divinitatea.\"
Mă exasperează! Fără a uita, în același timp, că este vorba de un \"guru\" în ale poeziei. Urăsc atitudinea aceasta de \"profesor de poezie\": e plină de egoism și narcisism.

Sincer, apreciez scrisul ca act, dar lectura aceasta e plină de balast, înaintează greoi, de parcă în fiecare moment cere ajutor. E destul de clar că nu se mai scrie așa de vreo treizeci de ani. Eu cred că a scrie despre experiențe sexuale e ca și cum vă credeți primii babuini erecți pe lumea asta. Au scris alții despre asta și au făcut-o genial! Da, o literatură trebuie să treacă și prin asta, dar credeam că am evoluat! Nu admit să lăudați ceva atât de mult, doar pentru că e un lucru comun în care vă regăsiți cu toată banala ușurință. Ajung să citesc poezii cu îngeri ce plâng pe morminte, citesc poezii cu fete pe ciclu, citesc poezii cu vampiri... citesc și poezii puse pe hârtie sub forma unor discuții între prieteni... ce Dumnezeu?!? Ați mutat literatura română la Hollywood? Vom ajunge să credem că fiecare discuție amicală e o poezie? ( ex. neg.: - Eu am visat că îngerul meu ținea un măr pe cap. - Ha ha! Al meu avea o portocală! E o altă poezie... și mai bună! Dacă îi dau jos fructul de pe cap, mai fac o poezie. Poate voi scrie chiar un roman diluat. În versuri! De îi distrez puțin, mă vor iubi! ) Se poate scrie ȘI pe marginea acestor teme, dar altceva. Nu noi trebuie să fim cei care ne inspirăm din comercial, ci ei din cultură. În locul dvs. m-aș plictisi să mă plimb pe aceleași cărări. Iar ideea ca publicul să contribuie la poezii, ce mai e și asta?! Mutăm publicul pe scenă și actorii în sală și-am făcut un pas înainte? Aceștia nu-s pași, ci doar reciproca unor teorii. Sunteți patetici. Vă aplaudați unul pe celălalt cu tone de comentarii! Chiar aveți nevoie de așa ceva? Iar la capătul acestei lecturi m-am plictist groaznic. Groaznic! Niciun joc nou al minții sau al sufletului, lectura aceasta nu mi-a lăsat nicio pecete. Rămân doar cu senzația că au fost copiate 100 de paragrafe din cărțile de gen apoi puse cap la cap. N-aș putea afirma: când citesc ceva scris de Adrian Suciu, chiar dacă nu mă uit la nume, știu cine este autorul, din alți mii de scriitori. Se vede clar: n-a fost scrisă cu toată sinceritatea, ci puțin pe fugă. Germeni de idei bune se pierd în balastul falsului. Domnilor, nu concepeți ideea că se poate scrie și altceva? Ei bine, atunci scrisul a devenit un moft de exprimare pentru dvs. Dacă tot aveți un oraș de cititori, când scrieți, scrieți și pentru noi, ceilalți, știți, cei pretențioși, domnule Adrian Suciu. Sau sunt eu personajul negativ pe acest site? De asemenea, nu înțeleg nici Micul Atelier de pe site. Glumiți? Nu există editoare de text? Oricum, autorul, dacă scrie ceva original, nu va schimba niciun cuvânt, la o simplă sugestie, în ruptul capului. Evident, trebuie să existe o bază de minim 3-400 de cărți bune citite, un fundal despre ce s-a scris și cum. Încetați a vă mai ascunde în spatele unei false persecuții, că adevărul ce doare este: nu scrieți bine, degeaba veți încerca să spuneți c-ați fost persecutați pe vreme de pace, nu rămâneți valabil. Când e de acceptat lovituri pe bune, se stă și se rabdă, nu se fuge invocând pretexte despre demnitate sau alte lucruri. Ce ați scris mai sus putea fi exact discuția dintre doi alcoolici, la bar. Pentru așa ceva nu trebuie scrisă o carte, există FHM. P.S. No comment. Nu vreau să aflu răspunsul nici pro, nici contra. Prea puțin contează. Domnilor, lăsați comment-urile excesive, faceți literatură! În principiu, chiar dacă o lucrare e bună, experiența intimă cu lectura contează, nu feed-back-ul. (ex. neg.: - Vaai, mă regăsesc TOTAL în aceste versuri, TOTAL! Sunteți favoritul meu, vaaai! ) Mai mare pedeapsă n-are niciun scriitor decât să se apuce cineva să scrie comentarii. Asta vroia Nichita Stănescu?! Profesorii să le împingă elevilor comentarii despre paliere de sensibilitate, să le spună că „Leoaică tânără, iubirea“ e capodopera (!) creației stănesciene? Asta au înțeles ei că vroia să lase poetul în urmă? Comentarii și nu senzații? Da, aici suntem. Eu unul, nu vreau ca astfel de materiale să intre în manualul de limba română, peste alți 20 de ani, doar pentru că au fost aplaudate asurzitor, în locul altora mai puțin înțelese de marea masă, dar mai bune. P.P.S. Sunt puțin iritat, nu rău intenționat.