Teodora Plaesu

Cred ca abia dupa ploaie va putea Soarele sa mai dea un semn din aripa ... Si mai precis, mai pe seara, chit ca atunci va fi Luna plina. Atunci Magul va scoate din manualul sau de vraji, pe cele mai frumoase, scanteietor de luminoase, mirifice pentru urechile si ochii novicilor ce vor astepta sa se hraneasca cu roua fiicelor lui Perseu...

Poezia aceasta a dat imboldul decisiv! Cred ca ceea ce atrage pe cititor in 99% din poeziile tale, sunt, de fapt, ritmuri astrale- cum bine spuneai-, ce vin din interiorul tau cu o asa forta, incat fac sa intre in rezonanta propriile noastre ritmuri, pasiuni, conectari in astral...
E ca si cum ai incerca sa explici oamenilor ca toata matematica ce sta la baza intelegerii lumii, e \"geometria\" astrelor- astrometria. De aici pana la metrica versurilor tale e doar un pas; e vorba doar de interfata. Si cand vibratiile sunt sporite de o experienta de viata asemnea unei ucenicii la Maestrii Alchimisti ai satului, e imposibil ca miturile sa ramana tacute....
Chiar ca ies la lumina, fie ca versuri atent mesterite sau ca sunete de chitara cu reverberatii profunde, asemenea urmelor lasate de comete in calea Pamantului, pentru a ploua meteori pentru daruiti ca tine...

N-am ras de mult asa cum am facut-o citind acest editorial. Probabil ca am adaugat calitatii editorialului si potrivirea de leat cu autoarea. Vreau sa mai citesc astfel de cronici.

Un maestru taoist, Li, invata ca otarva-s cuvintele. Dar vad ca duhul este viu, si litera e moarta. Traiasca-n veci Cuvantul care ne inalta!

Textul acesta ma face sa ma gandesc la bunicul tau, pe care imi vine sa-l numesc Rasalhague.