Ruga pentru destin II
Mai adastă-ne, o, Doamne, o rugare, ceru-i plin de stele și senin, dar o rugă pentru o iertare mai primește-o, Doamne, că ne prea pruncim. Ne rugăm în ceasul de amurg, că ni-i datina din moși
TTTeodor Tudor TopanSe-ntorc calatorii
Umbra zenitului iscodește-n nadir un amurg vâscos, în derivă pasărea Phoenix, pasărea timp, zămislește diform și orele trec în clepsidră. Am galopat uneori în umbra tăcerii, Pegasul trece-n
TTTeodor Tudor TopanSub zodiacul orei
Din arabescuri n-am făcut statui si nici fără urcușuri drumul nu ne-a fost mărșăluim prin vitregia vremii adeseori tacit si prea anost. Iar vremurile trec și se tot duc și guvernăm o stare de
TTTeodor Tudor TopanTârziu
Vezi, mamă, cum târziu mă dor cocorii cu unghiul lor obtuz la ceasul orb de rugă pe prispa-nvolburată în iedera prunciei bat stelele în oiști și-n cerbi mă doare-o fugă. Pe brațele-mi de sălcii
TTTeodor Tudor TopanScrisoare
Iti scriu, absurd, cu ierburi si cu stele ce de tarziu se sparg sub orga de cocosi mi-e bratul plin de fluturi ca-n leaganul prunciei cand ma-nveleam cu cerul sub duzii cei umbrosi. Sa-ti scriu
TTTeodor Tudor TopanRogvaiv de toamna
E toamna tarzie in noi, camp de amintiri in steaua de lut cazuta din cerul postum ne-ntoarcem pe tample de melci nestiuti in umbra unui asfintit cu brat de fum. E toamna tarzie spre-nalt, camp
TTTeodor Tudor TopanRetrospectiva
Suntem rebeli ai unui comunism apus si dam cu ploconirile-nainte ni-s parca vorbele mai sterse, fara sens, de nu-s implementate in vechile cuvinte. Dar, domnilor, lasati tovarasia si tot ce
TTTeodor Tudor TopanRenastere
Dupa fiecare vers D-zeu o raza mi-o mai stinge si ingerii din ceruri incep cu lacrimi albe a ma ninge. Duhovniceasca aceasta impartire a lumii cand rastigniti pe trupuri de
TTTeodor Tudor TopanVremurile trec
Noi suntem sub vremuri, vremurile trec, peste tot adie-un vant de cutezanta, timpul se roteste-n calendar si de azi pe maine mai nutrim speranta. Noi suntem sub vremuri, vremurile
TTTeodor Tudor TopanZapezile dintai
Cand vin sfios zapezile dintai si ne-nvesmanta-n pura lor lumina, ne doare timpul a copilarie, si-i mangaiem suflarea ei divina. Caci fulguiti mereu la trecerea prin ani la tample adunam
TTTeodor Tudor TopanDe toamna
Lucrurile sunt oarbe de-atata rotund de lumini lepadat de ierburi blestemul de rugini. Copacii umbla-n carje sa-si vindece rana de verde din crengi le coboara cuvinte de sange si timpul pe
TTTeodor Tudor TopanDecat albastrul
Esti tot mai pala in lumini si umbra in tampla ta adorm trecute primaveri un drum obtuz iti iscodeste-n glezne culoarea a te-ntoarce inspre ieri. Nimic nu doare-n aula uitarii decat albastrul
TTTeodor Tudor TopanDe iarna
Teluric dorm in halebardele uitarii rapsozii irisi intorsi in asfintit prenumbrele tacerii cu glasu-ntors in ierburi tenebre constelatii pe spuze de zenit. Pe brate de copaci, pe umeri de
TTTeodor Tudor TopanDe primavara
Zapezile-au trecut sfioase-n vesnicie Si peste tot renaste timid un verde crud, Soarele zambeste peste neguri, Izvoarele-n adancuri, cum se trezesc, se-aud. Totul e-n miscare, uitand decorul
TTTeodor Tudor TopanBalada
Mi-a placut, marii, placut poemul neinceput si betia de cuvinte despre mersul inainte. Cand mai rataceam pe plai mi-a placut s-aduc taceri la-nceput de rasarit, la-nceput de primaveri. Si
TTTeodor Tudor Topan