Te priveam subit prin geamuri,
Zâmbeai discret și trist
Dar nu îți puteam alina
Durerea.
Aveai un contur chiar amuzant,
Bănuiesc că așa ești tu
În interior.
Mă plimbam, și forma ta
Se
Uneori, obosești să te salvezi.
Aștepți să te ridice cineva
Dar nu mai vine nimeni.
La șase dimineața,
Când pleacă tramvaiele de la depou,
Vrem să ieșim din contingent
Și să avem vedere
