Odisee de o clipă
Căldură... de necrezut, dar primăvara e aici, și o viață ciudată se pogoară în mine. Un sentiment protector preia controlul, iar sângele-mi fuge vijelios printre colțișoarele
Când se va sfârși noaptea?
Pe oricine este treaz, visele nu vor ierta, Pe când muzica, urletelele și sunetele pământii Visează visele ce toți le vom vedea. Inerția străzilor țipă. Fumul din casele ce ard, Și luminile
Vară indiană
Lumina matinală izvorăște printre cărările șerpuitoare ale Toamnei. Seriozitatea străjuiește străzile, în timp ce fețe pierdute își fac pimbările, ignorante față de plecarea Verii. Iată un
Sălbăticie urbană
În adâncimile tăcerii totul sucombă în fața liniștii, intoleranței... Gemetele distante ale luminilor leșinate încalca ființele, puncte negre de cer și sfârșituri lovind cu dureri dubioase
Ziua in care am atins cerul
O briză sărată și suavă... Valuri și valuri de amețeală parfumată ne ating simțurile adormite. Valuri dupa valuri de lumină izvorăsc prin colțurile ochilor mei. Muzica mărilor ne trimite
Oras bizar
Mangaiata de lumini chioare si ceata gretoasa, negura lucida lichideaza orice logica. Strazile gloriilor pierdute tremura la vederea strainilor. O doza de teama se raspandeste, acoperind
Regat albastru
Sapte mii de mile, peste ocean, sub mari, Zace un Regat maret, Scufundat intre zidurile adancurilor. Intelepciunea domneste, si spirite luminoase Aduc secrete Regelui. Sfinte piramide tin de
