un vis te mai dezmiardă
de blânda mea tăcere,
iar mâna ta mă știe!
mă strigă iar și iar :
ascultă iarăși vântul!
și-al ploii strigăt-glas!
pășește-n nemurire...
...în loc de
...plecati din iures...
murmuratoare frunze moarte,
ah ! prieteni vechi!
in amurg, stiti bine
copacii sunt deja rupti de furtuna...
ma indrept spre casa ta
si nu stiu,
nu stiu...
...din nevazuta mare, din necuprinsul timp,
din labirintul magic si infinita zare
doar lacrimi am luat, ca-nsotitoare
superb si delirant, frant si-apoi greoi,
ostenit si
lângă pana cea săracă,
goliciunea cea deșartă...
sunete lăsate\'n urmă...
firavi pași aud in umbră...
lângă pana cea săracă,
plină parcă de idei,
stau mințite gânduri mute
ce se
ma intampinai dintotdeauna
cu zambetul tau pal...
nici macar nu stii cum reuseai ,
si imi zambeai de parca , lumea s-ar tot sfarsi,
da! imi amintesc...
de zambetul tau cald...
in
pe o mare făr\' de valuri,
sa ne zbatem intr-o luntre?
nici în zare nu văd maluri...
unde e Maestrul Mare?
când toți strigă : Valuri! Valuri!
încercarea-i mântuire ,
de neant
