Cu vântul lin de toamnă, te duci așa departe,
Că-n urma ta se-așterne o zi și înc-o noapte.
Trec orele în grabă, nimic nu mai revine,
Eu sper că, într-o zi, vei fi iar lângă mine.
Mă uiți și
La un apus de soare
Amurgul mă privește
Și geamul aburește
De calda-mi răsuflare.
Eu mă gândesc la tine
Cu lacrimi nevărsate,
Sub gene adunate,
Iar somnul tot nu vine.
Burează trist