Jurnal
rozè
1 min lectură·
Mediu
nu am sa mai simt niciodata
acea mana fina si calda
ce pe obraz ma atingea,imi zambea
si intr-un fel viata mi-o daruia
sarutul ei fin pe frunte il adoram
imi dadea putere
si cand priveam acei ochi liberi de durere
intelegeam ca erau ultimile ei cuvinte
erau zile de toamna tarzie
iar lumea viselor era din ce in ce mai aproapre
fara prea multa vlaga
mi-a spus in soapta,te iubesc
plangeam fara sa stiu
plangeam sperantele unei alte zi
si totusi fara viata
ma iludeam altei soarte
intr-o zi de decembrie
sa stins la fel ca un inger
plangand fulgi de nea
si crezand intr-o alta zi ce n-a mai fost..
002295
0
