Tara Mircea Marcel

vad ca te-ai plictisit... :) ce se intampla cu azi nu moare nimeni? interesant cat de schitat si in acelasi timp exact ai schitat ultimile ore din viata unuia care urmeaza sa moara si e constient de asta... \"macar azi sa arat cool\".
sa mai vad pe unu care pomeneste de balarii ca nush ce fac =)) (sincer chiar nush ce fac)

ai pe undeva un cliseu care nu e al tau: baba plimba cainii si moartea o cauta pe acasa... poti mai bine :P

imi place ciclicitatea textului, nu iti dai seama unde incepe sau unde se termina...

faina povestea... am senzatia ca e una din povestile acelea pe care poti sa le spui la capul copiilor cand merg la somn...
ce am gasit ascuns in text e urmatorul lucru: faptul ca oamenii exista nu in amintirea proprie, ci i-au fiinta si se descopera in amintirea celorlalti... asta-i partea cea mai faina

\"e o lume minunata\" trist final :)
imi place ca ai incerci sa prezinti destinele mai multor personaje. ceea ce se intampla si in cotidianul altora nu doar in cotidianul nostru. asa cum noi lasam commenturi in acelasi timp, altii lasa lumea asta, altii iubesc, altii stranuta etc.

la inceput am avut senzatia ca citesc un episod din seinfield... episodul despre nimic... multumesc ca mi-ai schimbat senzatia pe sfarsit

notele de la BAC :))

Dragostea este \"!\" :P

nush catre cine se adreseaza... da am putea generaliza intr=o oarecare masura... sunt prea multe vanturi literare in beletristica si poezia de azi :)... e deja aerul imbacsit
un mesaj puternic (odorizant) in cuvinte putine

da \"punctul\" ca si semn de punctuatie inchide o idee, termina o propozitie, dar versul acesta imi da senzatia ca alte definitii ale iubirii nu mai sunt acceptate, nu mai pot exista. limitezi imaginatia :P

nu trebuia ultimul vers \"punct\", totul aluneca atat de usor pana acolo, ca intr-o incantatie, si asta ii da un farmec aparte, iar ultimul vers te readuce la real, si iti taie, stopeaza totul. aici se termina, nu mai exista vreo alta definitie a iubirii.

total de acord cu ultima fraza, ba chiar as mai concentra-o. nu poti exista decat pentru acum, ceea ce a fost inainte e de o prea mica importanta, ceea ce vine, poate sa nici nu mai vina.
insa un lucru ma pune in dubiu... ai dreptate cand spui ca omul nu poate fi inteles in totalitatea sentimentelor si trairilor lui si ca este intr-o perpetua schimbare emotionala, dar partea cu constiinta trebuie dezvolatata mai mult. Ai deschis subiectul si l-ai tratat foarte superficial si l-ai lasat parca in aer, trecand mai departe.
nu trebuie sa ai remuscari de constiinta? constiinta este in mare parte un factor social, ti se dezvolta in viata, dar exista si o constiinta \'de dinainte\', probabil una colectiva (desi nu prea cred intr-o constiinta colectiva, cred intr-o constiinta, dar nu gasesc termenul potrivit), una nedeterminata de factorii sociali, externi, legi, \"cei 7 ani de acasa\", morala, ci o constiinta innascuta.

teoria \'nimicului\' ai insusit-o de la cioran?
de ce scrie un poet? o mie si una de motive: sa se defuleze, din dorinta de a transmite sentimente adanci, din apreciere pentru frumos, sa faca bani, sa atraga atentie, sa provoace scandal, sa dea nastere unui nou curent etc.. Si motivele pot continua si nici unul din ele nu este legat de dorinta de a exista si dupa trecerea in nimicnicie. singurul lucru palpabil este prezentul, viitorul este important doar prin simplul fapt ca va devenii prezent, si abia atunci va avea insemnatate.
da e drept ca sunt autori care cred ca prin scris isi vor lasa amprenta in lume, si astfel o parte din spiritul lor va ramanea pe pamant in amintirea celorlalti. Dar e pacat. pentru ca omul are o memorie scurta, si chiar si cei mai exceptionali scriitori/poeti sa fie uitati, trecuti cu vederea.
daca ar exista doar nimicul dincolo, insusi omenirii este fara sens, fara rost. O eroare a naturii, un haos temporal.
de ce dam nastere? asta ma intreb si eu daca tot ce urmeaza in cele din urma e nimicul. Ce rost are? si cei care i-am nascut vor muri, si cei pe care ei i-au nascut vor muri si asa mai departe pana toti cei care au o cat de mica legatura cu noi vor muri. O amintire este egala cu zero in fata nimicului ce ar urma. O amintire este mult prea efemera pentru a putea fi luata in considerare. oamenii traiesc, se nasc nu pentru a merge in nimic, ci pentru a trece o alta viata.

p.s.: ai dreptate fiecare avem pareri proprii, si vreau sa ma fac inteles ca acestea sunt doar argumente aduse parerii mele, parere care nu vreau sa o fortez in constiinta nimanui, fiecare avand libertatea de a vedea, de a simti, de a gandi lucrurile cum doreste.

ce chestie. asta nu am observat. am luat-o de fapt ca si o introspectie. ma gandeam la un moment dat ca se scriu reciproc, dar am ramas cuplat pe idea ca odelia e cea care scrie \'cartea\' si atunci intr-o oarecare masura ajunge sa vorbeasca si despre ea la fel cum vb despre inny.

capitolul precedent, este o descriere usoara a unor umbre din viata naratorului, umbre nedorite, care apar fara sa fie invitate. capitolul acesta descrie umbre \"incaltate\", cu diversi pantofi, fiecare dupa personalitatea \'incaltatului\', dar sunt doar umbre din trecut care poate dor (mai mult sau mai putin) pentru ca sunt din trecutul lui Inny. ultimile 2 paragrafe fac trecerea inapoi spre naratorul inca adolescentin ce poarta tenisi. o trecere foarte usoara.

o poveste super, adica ai adus in joc cateva teme grele de tot si ai reusit sa te joci cu ele si sa iesi castigatoare. un text ce te tine mereu in suspans (aproape mereu) care are foarte multe puncte tari. dar cateva slabe: pe ici pe colo grabesti textul, grabesti un pic actiunea. cred ca ar trebui sa dezvolti mai mult pasajele de trecere, cum ar fi acel pasaj cu tipa din statia de autobus. pentru ca altfel nu are nici o legatura cu textul si pare inserat din alt text. sau dialogul cu ingerul in unele locuri e prea grabit: \"- Știi că există/- Cine?/- Ea.\" aici raspunsul normal ar fi ce nu cine.

pe total e un text cu o tema chiar foarte potrivita pentru un roman, poate titlul ar mai trebui slefuit. II super tare idea cu dorinta dinainte de a te naste, originala. sau nu?

daca ai o varianta mai dezvoltata a textului asta, just let me know. nu de alta da tot e prea putin :P

Frica de nimicul de dupa moarte? daca treci in inexistenta, nu mai esti nici mort, nici viu, pur si simplu nu mai existi. de ce sa iti fie frica de nimic? pentru ca te anuleaza? din moment ce oricum vei ajunge nimic, inseamna ca faci parte din el sau vei face parte. de ce sa te temi de ceva caruia ii vei apartine pentru ca in cele din urma tu ai spus: \"A nu fi nici viu și nici mort, aceasta este atingerea perfecțiunii\". odata intrat in \'nimic\' nu mai exista nici trecut nici viitor, prezentul este total neglijat, pentru ca nu mai existi. frica se naste din altceva. nu este datorata de nimicul spre care sustii ca ne indreptam.

mie chiar nu imi place ciorba de burta (si vorbeam la propriu :D )...
da\' de ce i se cere unui autor sa isi stearga textele? daca de buna voie le-a pus, de buna voie si (probabil silit de circumstante) le sterge :D

ar mai trebui sa o ucida o data :D (daca tot cauta vinovati)
tare... un obsedat, cu filologie la activ, cauta scuze pritre morti :))
d-apoi ce sa-i facem, ea e vinovata ca doar nu a inteles sacrificiul.

:)) cel mai probabil. un sculptor mediocru dar cu dragoste de frumos. Eu as prefera unul genial cu dragoste de frumos. Poate ca este, poate ca nu, poate ca sunt, poate ca nu, poate ca esti, poate ca nu. Timpul le vindeca pe toate :)))))))))))) (s-o mai crezi si pe asta :D )

da si treaba asta cu \"balariile\" ii sensibila. sa nu devina norma balariile :D
in orice caz, cum ar fi cel al luanei sau al tau... eu unul o sa mai trec din cand in cand sa vad ce mai e nou :)

(ma las pagubas cu o interpretare a textului:D) si eu pot sa scriu balarii :)) doar ca...
mie nu-mi place ciorba de burta, daca faci cinste cu o friptura din piept de pui, se pune altfel problema :D