Poezii

Eu nu știu cine-i Euclid Și matematica, e clar, nu-mi place Când îmi așază axiome-zid Între însingurate paralele Strunindu-și drumul rectiliniu și scrâșnit.

Te rugasem să mai ții primăvara în hățuri și-ai trimis peste mine batalioane de pomi înfloriți hăituindu-mă fără milă prin tot orașul. Nu mi-ai dat timp pentru trecere și-acum bântui străzile

Mai dă-mi un viscol mic