Poezie

Iluzie

Real și ficțiune

1 min lectură·28 septembrie 2010

Mediu

Ești fata Morgana,fata nălucă,

din ținutul de vis apărută,

întotdeauna am știut că exiști,

ai părul ca noaptea și ochi triști,

ai chipul Angelic și pielea ție fină,

cristale de lună iți face lumină,

o clipă aș vrea să simți ce simt eu

și atuncia ai rămâne cu mine mereu.

Sunt Norii ce umbrește pământul

și ploaia ce cade in rafale

și somnul ce ființa iți cuprinde

sunt parte din visele tale.

Sunt veșmântul de noapte

pe trupul tău fin

și patul pe care te culci

și ceasul odihnei lumina din zori

sunt cel ce veghează atunci cand tu dormi.

Simțindu-mă aproape teamă nu ai,

de aia ți-e somnul atat de ușor,

nimic nu te atinge in timp ce tu dormi

nici umbrele nopții nici a morții fior.

Ești fata Morgana,sunt convins că exiști,

ai părul ca noaptea și ochii triști,

ai glasul de argint,esti parfumul din flori,

eternă tu ești!Nici când nu o să mori!

Ești eterna esență,ești licoare de viață,

tu esti roua ce cade pe flori dimineață.

Sunt Norii ce umbrește pământul

și ploaia ce cade in rafale,

sunt ființa ce dorește din Sufletul ei

să adoarmă in brațele tale.

002.056

Tambac Alexandru. “Iluzie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tambac-alexandru/poezie/13955187/iluzie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.