Vocea
Am auzit, odata, stand la umbra noptii, O voce ca a susurului raului, O voce a vantului ce-mi taie respiratia A cui e vocea aceasta, e speranta? Fiori ma trec cand vocea este intrerupta De
Cunoaste-te pe tine insuti
Te știu. Te-am cunoscut când, Ai făcut primii pași spre moarte. Cu ochii-n lacrimi iți spun acum Că doar un apus de soare ne desparte. E cineva mai bun ca tine? Mereu va fi, și știu
De ce?
De ce e totul atat de crud? De ce e ură pe pământ? De ce un om nu trăiește? El mai mult innebunește. De ce pacea e război? De ce nu plouă cu petale? De ce nu e un soare? De ce nimic
Sarbatorile iernii
Zăpada îmi zâmbește, Iarna mă iubește, E frig, dar totuși ceva îmi lipsește, Ceva, o lumină mai albă ca albul zăpezii. Și totuși vântul te nemulțumește, Te-așteaptă în casă
Frumos
Lumină, soare, Se-aseamănă cu dragoste, Regrete și splendoare, Se-aseamănă cu vară, cu iarnă, primavară, Fără de toamnă, Fără de ploi.