intunecandu-se treptat
se afunda in materie
tanjind atavic
dupa un loc in paradis
imbatranind
se ineaca in durere
ape involburate si negre
bantuindu-i visele
inghetand
transpira
ploua
blestem trupu-mi obosit
de noroi
printre crucile silvestre
si ma rog de tine
ia-ma!, ia-ma!
ploua
ingenunchez sub fiecare frunza
imi scutur cenusa din cap
in fiecare scorbura
crestez
trandafir negru
cu tepi otraviti de cunoastere
crescut din moastele Marelui Anonim
mort intru revelare
corola sfasiata de un empatism paroxistic
infloreste in irealul exterior
palind in realul
ochi morti inexpresivi
condamnati la un intuneric etern
de pleoapele intepenite sub greutatea
genelor supradimensionate - Pamantul atrage rimelul...
buze colorate de sangele fermentat
m-a lovit
in crestetul capului
inundandu-mi circumvolutiunile
cu sangele lui
spargandu-mi creuzetul
gandurilor
lasandu-ma
un tarator alchimic
prin neant
bantuit
de stafia geloasa
a
urla rugi transcendente
ca un lup posedat
la o luna cu halou
isi inabusea dorinta in stepele vecerniei
ravasit de ardoarea-i seaca
stomacu-i injura cereierul-dumnezeu
otravit de frunze si