t _

imi cer scuze ca intervin, nu prea ma consider in masura dar nu pot sa ma abtin. si asta nu pentru ca nu mi-ar fi placut textul tau, mi-a placut chiar foarte mult dar l-am citit de cateva ori si de fiecare data mi-a lasat un sentiment tot mai amar. vad in el persoane cunoscute si nu stiu cum sa-l simt. sunt curioasa daca si persoana al carui portret l-ai realizat- \"Acest text în este dedicat unei persoane pe care am cunoscut-o recent.\"- se vede la fel cum o vezi tu.nu stiu cum i-ar fi mai bine...
mi-a placut mult textul

vreau sa incep prin a spune ca nu sunt in mare masura sa comentez sentimentele alora sau forma prin care sunt expuse
DAR
asa ca o mica sugestie: indiferent de faptul ca ai o structura in cartene cu rima fixa incrucisata, ritmicitatea poeziei lasa de dorit datorita masurii strofelor...ai putea renunta la \"si eu\" in ambele versuri si in strofa finala ai putea sa te folosesti de o inversiune: \"cauta-voi pan\' la moarte/ ea simte ce simt si eu\" astea, asa ca mici sugestii.
mai mult, poezia pare usor facila, daca nu puerila, asta pentru ca te folosesti de niste clisee (iubirea, sufletul pereche ce-l cauti pana la moarte)Sunt constienta ca toate subiectele au fost batute si rebatute de multi altii inaintea noastra, dar ai putea incerca o exprimare putin mai originala decat cea banala.
no hard feelings...hope.

bafta in continuare
moksha