sunet1

durere a imposibilului de zi și de noapte poema ta atrage după ea ura de poezie. singura care justifică împăcarea cu realul.
și ura devine măsură putere și act.
ne rupe și ne redă vieții prin intermediul cordonului obilical existențial.

pai te pictez eu...
da\' nu am decat o halabie ca e tare cald pe aici aproape ca\'n rai sa zicem desi e unii care zic ca de aia e cald ca pe aici ar misuna teroristi si iadul pe pamant sincer n-am vazut nici unul decat poate pe hassan ala care aduce ziarul dimineata new york times ca are privire de ben la den

mare pacat mare de tot - am facut un pacat capital; se poate sa si ajung in iad; dar am constiinta im-pacata prietene
te salut cu drag,
mihai

#acum

se istovea săraca#adunând cu mâinile
ecoul propriei noastre disperări#duritatea mea aparentă
conducea lumina aceea

simțeam cum mă învăluie#acolo jos zăcea cineva
formând o perdea ca de aburi#aburi canale
nu puteam să adorm

destul de șubred#lichefiam IuMe
uite / nici clipa nu se aude
acordîndu-ne în Tic și Tac

supebe#combinații#păcat#
că#trebuie#să-ți dau steluță

Nu durează nici o oră până apare și “ replica inteligentă “ – că eu aș fi membru hamas pentru că lucrez în syria. Vrăjeală de trei lei…

Cea mai bună metodă e sfatul lui Pan: ingnoră. Sunt o grămadă de indivizi – chiar pe internet – plătiți să facă scandaluri din care să afle cu precizie anumite lucruri pentru doi și un sfert. Au un arsenal de provocări – din păcate cei care au scris manualul aveau minți îngustate de propagandă așa că este relativ ușor să te prinzi.

îi spuneam
uite
abu hamid degeaba
s-a luat în bețe cu avicenna
a criticat cunoașterea cauzalității
a apărat ocazionalismul
încă din anul 1095
când pe malurile dâmboviței
o mie de ani mai târziu
althusser
a decretat
ieși afară cu ideile tale vechi
anarhiste capitaliste gardiste
maniste retrograde
fascist ordinar

mi-e îmi place marx
ben gurion
desenează inteligent
stil iacobin fără dumnezeu
( ceea ce este un lucru bun )
nu pun multe întrebări
au orizonturi limitate
mc donald’s
coca cola french fries
cnn
joacă twister
și apără pacea mondială

spre mirarea mea a râs
nu prea o interesa subiectul
mai degrabă vali vijelie
era născută după ’85

acu\' sper sa se vada

Ah! Boje-moi am uitat de iskra...

bazil,
simt cum mă învăluie nu știu cum să spun pentru că e vorba de ceva în care explicațiile n-au ce să caute și așa mai departe
cum se spune adesea: martor tăcut în pustiul final
te-ai cam istovit în poema asta să aduci un pic de cvas și mirosul gerului siberian

adaptarea unui banc răsuflat la “stilul sf” e un lucru de actualitate maximă
că tare e la modă… stilul ăsta pe agonia
produce tot soiul de e-mail-uri și poezii diverse
care mai de care mai savante
de renume mondial
numai oameni valoroși d.p.d.v. literar ( în nici un caz ingineri; poate antrenori de ping-pong ) își permit să scrie așa ceva
deoarece abundă în termeni specifici
niște exemple:
kierkegaard – sau / sau; teorema lui cantor; mach – știința mecanicii; bergson – râsul; utilitarismul lui mill; axiomatizarea teoriei mulțimilor; pope – eseu despre om; rousseau – contractul social; mozart – nunta lui figaro; epifenomenalism; substituibilitate; failibilism; configuraționism; disjuncție exclusivă; etc…; qed…
free will până la urmă…
sf-ul e greu pentru mine
recunosc cu mâna pe inimă
așa că
vă rog să-mi scuzați… stilul

de mult
vremuri imemoriale
pline de suspans tehnologic ca pisica de alge și bărcile din cauciuc de râie
trăiau într-un colț liniștit al universului vizibil
niște saiborgi pașnici
pioși nevoie mare
și altceva nu prea făceau nimic
poate o puneau de-o furtună magnetică sau două - eventual

- fiule !
- da tată…
- știi bancul cu autobuzul ?
- nu tată…
- pe vremea când trăia tatăl meu, adică bunicul tău – am zis bine ?
- da tată…
- atunci e bine că e mai puține de 50 și cum spuneam când trăia bunicul meu eram trei saiborgi
și ne-a chemat la castelul lui / sau al său ( să o ia naiba de limbă ! ) din constelația virginiei / norul stâng / prima galaxie pe dreapta
fiule asculți ?
- da tată…
- și cum spuneam / ne-a chemat să ne spună
ă… ă / testamentul
- da tată…
- și a zis: “ odoarele mele !” și noi “da tată” și el “ați venit ?” și noi “da tată” și el “trebuie să mor astăzi, adică să mă unplugged din priză / că am făcut prea multă umbră virginiei degeaba” și noi “da tată” și el “așa băieți…așa / dar înainte să mă duc la toate cele / mai am o dorință” și noi ”da tată” și el “ vreau să mă întoarceți cu trei litere în sus / să mă pupe în el toți cei care nu știu bancul cu autobuzul”

Păi nu vorbești singur Liviu. Ci cu o galaxie, cu un nor galactic, cu o gaură neagră, cu yoda (și lui poate ceva, un covrig, un măr), un fachir – ce mai ! – o adevărată carte de botanică…
Cred că știu cine este Petrișor – un mare, și te rog să nu uiți acest lucru, scriitor de S.F.
Da’ cine sunt eu să emit judecăți de valoare că doar am făcut același liceu respingător cu Bobadil și școala de calificare cu Radu.

cam cosmonauta; da atunci elizabeth arden ?

Valentina Tereșcova

Scuze Andreea. Am citit după ce am făcut comm-ul biografia ta. Nu băga în seamă părerea unui boșorog.

Care adevăr ? Că “e mai multe…” Încercarea ta este puțin prea patetică pentru gustul meu.
Să auzim numai de bine.

Păi după principiul ăsta am putea să traim foarte bine într-o cocină; fără să ne pese că alături sunt niscavai porci care se bălăcesc în noroi.

vai Ioana deci pot
să-ți las comentarii sub text asta e bine pentru mine este o mare cotitură către preocupările metafizice mai importante

Păi am crezut că vă face plăcere să aveți o amintire pe 21 ianuarie 2006 cu Părintele Popoarelor. Obsedat sunt recunosc cinstit și îmi fac autocritica. În următorul cincinal îmi iau angajamentul să nu mai fac glume proaste cu lenini curentați.