Poezie

Iarnă

1 min lectură·1 decembrie 2005

Mediu

Te-aș răstigni în brațele-mi cioplite

Ca pe o statuie în gheață

Þi-aș topi trupul pe zăpadă

Și gerul de pe buzele-ți

Þi-aș strânge mâna-ntr-a mea

Pân’ te-aș lăsa fără suflare

Þi-aș smulge inima din piept

Ș-aș pune-o bine spre păstrare

Aș sta un ceas ca stânca,roca

Ca să privesc în ochii tăi

Și-aș sta ascunsa-n părul tău

Ori ca șirag de clopoței la gâtu-ți

Iar dacă viscolul mi-ar sta în cale

M-aș arunca ca să mă adăpostesc

În brațele-ți de om de zăpadă

Și sufletul să mi se spargă în mici cristale

Ș-aș vrea mereu să fie iarnă

Cu fulgi vioi ca ochii tăi

Cu clinchete de zurgălăi

Și precum parul tău , beteala.

002.408

Suciu Silvia. “Iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/suciu-silvia/poezie/153444/iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.