Poezii

Somn sub o frunză de mesteacăn Și n-am să uit gustul de pământ acru, Pe undeva în lume e și soare… Sub verdele încins stau însă la răcoare. M-ascund la nesfârșit de ploi M-ascund de tristețea

De când ai plâns pe tâmpla mea ultima oară Surâsul meu a înghețat sub frunză Și-am ruginit după atâtea toamne Și-a început și stânca să mă doară. Am vrut să îti trimit buchet de stele Dar

Iubitul meu este marea În care mă vărs în continuu, Iubitul meu este focul În care ard fără a deveni scrum, Iubitul meu este pământul In care mă topesc în fiecare primăvară.

Când merg prin parc, În florile de liliac Găsesc ceva al tău. Îl văd în pescăruș ce zboară Iar când vântul mă împresoară Miros parfumul tău. Atunci când merg pe lânga arbori Și simt pe

Te-aș răstigni în brațele-mi cioplite Ca pe o statuie în gheață Þi-aș topi trupul pe zăpadă Și gerul de pe buzele-ți Þi-aș strânge mâna-ntr-a mea Pân’ te-aș lăsa fără suflare Þi-aș smulge

Ieri a plouat. Au plâns toți pomii din grădină, Iar florile s-au înnecat Stropi argintii Mi-am pus la gât și-am așteptat nerăbdătoare ca să vii Norii pe cer Mă chemau ca să zbor precum un

Frunze galbene ce-ascund raza de soare Fructe roșii de sânge-încă fierb. Cerul gri plânge cu picuri mov Râuri ce curg într-un albastru rece Pe pământ maro,iarăși O ceață argintie

Îți culeg lacrimile în buchet de stele Și te rog frumos să fii cerul nopții mele Îți adun șoapta din fiecare vânt Și încerc să te cobor la mine pe pământ Te ating pe furiș prin mormanul de