Poezie

pentro o patimă

1 min lectură·3 martie 2009

Mediu

Mă-ntorc la tine, salcie albastră

Mă-ntorc la tine mort și-ngândurat

Ea a uitat de consfințirea noastră

Și toate ce odată ne-am jurat.

Si a plecat fără vre-o urmă

Fără vre-un semn la asfințit

Fără vreo rază de lumină

Să-mi zică unde am zăbovit.

Și eu aștept în ploaia de regrete

Și parcă toate-s în zadar,

Nu am să mai primesc iubire,

Și-acum mă mistui în calvar.

Și simt cum mă apasă vremea

Cum mă aproprii de sfarșit

Și soarele azi mă urăște

De-a lui căldură-s prigonit.

Privește stelele-n amurg

Să știi că mi-ai fost draga

Și cand o fi să mor de dor

Nimeni n-o să-nțeleagă.

Că eu mă sting incet, incet ...

Cu fiecare clipă.

Lumina din sufletul meu

Începe să se stingă.

Se stinge focul din trecut

Și patima de-o viață

Și tot te-aș căuta-n vazduh

Că mult mi-ai mai fost dragă.

001.757

stroe romeo. “pentro o patimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stroe-romeo/poezie/1825903/pentro-o-patima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.