Stoica Nicolae Ciprian

Picat în propria mea teorie, mă învârt să aflu un adevăr de voi cunoscut. Am cunoscut misterul „obiectului” și am încercat să îl leg de mine. De câte v-ați dorit un „obiect” foarte mult, dar ceva

Foaie goală, îndoială de bătrânețe, îndoială de culoare și îndoială de tot. Mi-am lăsat o chică plină de apă, cu nervii adunați de pe cer. Mă gândeam la ea, o fată simbol al impulsului sexual, o

În mijlocul verii mă gândesc la sărbătorile de iarnă. În mijlocul verii îmi amintesc cum era atunci. Cu câtă fericire și bucurie în suflet așteptam să primesc cadourile. De fapt așteptam

Rândul de jos e scris cu litere mari, cu tine pe mine tatuată. Lumină din sufletul tău amărât caut cu o lumânare stinsă de ploile din mine. Aprind din mine speranță ascunsă sub haina de cuvinte

O alee pe care merg cu tine de mână, azi , nemâncat de iubire, obsedat de poza cu chipul fericirii perfecte. Am privit tatuajul tău cu însemnătate ascunsa. Semnul ăla înseamnă... atît de multe dacă

Uită-te, e Ea. Fantomă, vrajă, miresmă. Se mișcă și îmi fascinează fiecare colț al meu. Părul de mătase îl piaptănă, îl aranjează, fără grabă, fără cusur. Sunt în vis și încă nu sunt sigur că mă

Respir aerul tău Cu sufletul meu. Îmi adun celulele, să Îți adun celulele, Să respir aerul tău, Cu sufletul meu. Respir porii care , Mă respiră., Aspir aerul Din sufletul

Cuminte, coloratul prieten, se îndrepta spre colțul camerei. Legănatul lui exprima nervozitate. Privirea era pierdută prin peisajul relaxant. Cuvintele ei răsunau a picătură de tragic doar în

Privesc fine umbre de mătase, Șiroaie de zulufi, înnebuniți de vise, Atingeri de aer și pufi divini, Raze de soare, înecate în fericire. Erau idei și umbre cu praf de cenușă, Ușa închisă, o

Cum ar fi dacă alături de mine ar fi sufletul tău ? Dacă aș avea o iubită de vârsta unui copil, care să alerge prin cearșaf și să mă umple de sudoare nebună? Pe partea nebună aș prefera să vină spre

Privesc adâncul mâinii mele tremurânde. Se transformă, se micșorează cu fiecare secundă, cu fiecare clipă petrecută în acest loc ciudat. Pe piatra de lângă mine mi se pare că o să crească o pădure

Piatra din picioarele tale îmi apasă, Cu dulce pe buze, Cu sare din lacrimi, Doar departe, sub o masă. Urăsc sufletul meu sărman, Are în el fericirea iubirii tale. Urăsc că te iubesc cu

“La mine privești tu?” Mă uitam la mine cu ochiul minții și ămi dădeam seama că probabil arătam comic și cu privirea încrucișată de uimire de ea nu își mai lua ochii de la mine. Făcea pași mărunți și

Dacă ai știi? Aș vrea să fi un pisic, să mă pot uita la tine la infinit și de fiecare dată când aș striga în șoaptă „pisic”, tu să tresari și să mă privești cu ochii tăi superbi. Aș vrea să

Un scaun ordinar, negru, pe care stă un om plin de urme ale timpului. Vecina lui de scaun privea cu trsitețe în gol, lăsând discuția să curgă ca un râu de munte lin. Și ce dacă era vorba

O zi năucitoare. Alerg cu ochii închiși, ca să pot privi în gând visul meu cu ea. O să îmi petrec ziua alergând pentru zece minute de vis. Încerc să îmi imaginez ce o să fac șaizeci de secunde,

A doua zi plină de fericire. O să mă viziteze cea pe care o iubesc. Ce diferență ar fi dacă aș fi dezamăgit și nu ar veni ea. Eu sunt aici închis în cușca asta de spital și ea este afară,