E un tot pustiu ce-si varsa seva-n mine,
E sangele unei dimineti amare.
E dorinta umeda ce sta sa fuga-n tine,
E regretul interzicerii simtirii.
E un gol dureros umplut cu imaginea ta
In inima
O forma moale, cvasirotunda,
larg raspandita si gratioasa-n gand si cuvant,
forma ce-n veci n-ascunde chipul-
te vede cerul.
Apa te vrea putin mai lin,
Te crede briza cu forma ciudata,
Te
O masca-si calauzeste chipu-n trup si suflet
spre anostul pamflet.
E scrisa dogma demult,
De stramosii vechiului cult!
E vruta a-ncerca sa izbandeasca
maretia cereasca.
Crezuta ca va putea
Se sinucide-n van de-atata plictiseala
Zambetul.
Eu, zambetul, cerc a te convinge
ca reprezint iubirea, fericirea, credinta...
la un loc.
Eu, zambetul, cerc a-ti intelege supararea
si-ti
