Jurnale

E o voce uitata, o realitate tare aburita, nu o pot simti! Plutesc greoi prin viata deja carbonizata. Nu realizez ca greseala mea se tot afunda in mine, nu mai vreau sa-mi vad greselile, le

Incetul cu incetul becul se stinge obosit in crusta lui de sange virgin. Camera... ce odata o zgariam si o murdaream cu gandurile mele perverse, imbatraneste si se descompune asemenea

Ma uit prin geamul inghetat si spart si vad cum ninge afara. E ciudat! Eram obisnuita cu zapada alba, dar acum e uneori gri sau galbena. Privesc spre muntii odata impaduriti. Acum sunt

O lacrima stinge un incendiu in mijlocul savanei, al uni plaman al mamei. Nimanui nu-i pasa. De ce? Pentru ca fiecare are cate o butelie cu oxigen langa pat si inca 10 in beci. Un ochi