Am sufletu împetrit ,nu simnt nimic,
Sunt mizilic in fața sentimentelor,
Ma dor cuvintele împietrite,
Și simnt ca mor, de ce nu pot sa simnt trairea lor?
De ce farmecul lor nu-l pot
Un ochi plânge la geamul sufletului,
Se lasă purtat de lacrimi pe valurile gândului,
îsi lasă amprenta pe geam, se intreabă am sau nu am,
Puterea să las in urmă zâmbind amintiriile ce le aveam
Clipa
Stafie de lumină în al veții întuneric
Gând nebun de umbre într-un spațiu efemeric
Da tu amintirea zilei de azi și viitorul zilei de mâine
Sfâșii cu atata cruzime anii, clipă de
SI