Cât de sexual e necunoscutul,
Iar stelele se sting primitiv,
Mor abandonând trecutul
În ochii tăi, pe post de rai, definitv.
Tu le-ai văzut ultima dată,
Nici n-ai ști să le descrii,
Calea le
Dacă aș ști că n-o să-mi mai vorbești vreodată,
Aș lăsa negura din viața mea să-mi inunde camerele inimii,
Aș cere să închid veșnic ochii, suferința să nu mă părăsească niciodată
…iar
“Din stropii fulgilor de nea
Topiți de-a soarelui zîmbire
Ți-am împletit un mărțisor
Ca sa-ți aducă fericire!”
*felicitări trimise de unchiul meu către
domnișoare
*titlul poeziei este data
Se zvonește că e cald, arid, morbid,
Că nu poți respira, e cumplit,
Opusul lumii creată de Apolo,
Dar știu că vorbesc prostii, nu s-a-ntors cineva d-acolo.
Tu mă fierbi până mă-nroșești,
Nici
Aseară am visat că dragostea noastră a murit,
Iar în jurul trupului ei rece priveau goale-n suflet
Dorința, erotismul și încântarea.
Ce crudă e ireala realitate, când vezi cum,
Usor-usor, visul
