Poezie
Prajitura cu nuci
1 min lectură·
Mediu
Dragul meu,
Nu uita niciodată nucile cum cădeau
zemoase si seci
ca sufletele noastre
in decursul timpului
De la ele am învățat că verdele se transformă în negru,
după o vreme,
odata ce îl atingi
și-ți strecori mâna sub el
Nu e bună atâta umbră,
îmi spuneam,
ronțăind pe apucate
un miez.
Stiam că urmează să cadă
de undeva de sus
luna sau soarele
pe capul nostru proaspăt spălat.
Poc. Cine a căzut primul?
Soarele? Veninul?
Acum mama face prajituri cu alune
nucile nu se mai gasesc
Doamna de la Plafar se scuză rușinată:
Nu mai e ce era odata
Dau din cap enervată
m-am săturat de truisme
dar zâmbesc încurcată
o coajă încă se mai mișcă
sub haina neagră si uscată
002.521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stemira Zare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Stemira Zare. “Prajitura cu nuci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stemira-zare/poezie/13988188/prajitura-cu-nuciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.