Poezie

poem „filosofic”

1 min lectură·9 februarie 2014

Mediu

te-am auzit cum strigai,

se pare că tot încerci să filozofezi pe la icoane,

soarele a izbucnit în mocirla lacului

țiganii, la capătul satului , bat potcoave

pentru a potcovii răsăritul dimineții,

îți fumegă chipul și vrei să alungi strigoii

de pe pereți,

te îmbraci singură în mantia de smoală topită,

pe coaste umblă câmpia

țiganul ți-a adus potcoavele,

numai două, două ți-a adus

tu i-ai cerut patru,

acum este târziu

nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră,

știi, carcera aceea cu drugi de metal

și apă până la brâu,

timpul e albăstriu și sticlește

pe pieptul tău,

luna a plecat de pe câmp

iar tu faci focul cu lemne subțiri,

noaptea ți-a intrat în ochi,

e văzduh printre chipuri,

morarul a oprit moara,

o să cumpăr făină pentru cozonaci

dar chipul tău am să îl torn iar în forme,

a mușcat deja dimineața din noapte

încerci să o potcovești din nou

țiganul a intrat la carceră

în timp ce două raze au țâșnit

în ochii lui, împietrindu-l,

timpul e larg, iar la poartă mă așteptau

pramatiile golănești,

am blestemat atunci

amorul de pat și amorul de bani

și ți-am șters fața cu bidineaua tropotelor dimineții.

001.119

stejarel ionescu. “poem „filosofic”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stejarel-ionescu/poezie/14043974/poem-filosofic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.