diavol cu chip de înger

Ai apărut in viața mea în chip de înger. Ne iubeam așa cum rar poți să iubești. Sau probabil că așa gândeam eu. Erai inocent și aveai nevoie de mine. Þi-am dat încrederea în tine, lucru care nu-l aveai.... ți-am spus să fii tu însuți, că nu contează în viață decât să fii tu însuți. Pe atunci stăteai cu capul în pământ fiindu-ți teamă să ridici ochii. Erai timid și asta m-a atras. Am crezut că acea timiditate trădează un suflet sensibil dar timpul mi-a dovedit că m-am înșelat amarnic...... Ai devenit un om fără suflet sau dacă îl mai ai știi să-l ascunzi în cele mai întunecate cotloane pentru că eu nu mai pot ajunge la el. Din tot ce a fost frumos nu ai mai lăsat nici măcar cenușa ca eu adunând-o să-mi amintesc de vremurile bune, de parfumul rozelor care ne presărau cândva drumul. A trebuit să stârnești furtuna și să risipești totul în cele mai îndepărtate zări. Unde l-ai gonit pe acel băiat vesel, pe acel om tandru și gingaș? Vreau să pleci și să-l trimiți la mine pe omul de care am atât de multă nevoie, pe omul de care am hotărât acum câțiva ani să-mi leg soarta. Pleacă monstrule și lasă-mi omul iubit să-și ocupe iarăși locul în inima mea. Am atât de multa nevoie de iubirea TA.