stefania

In fiecare zi imbrac un alt zambet si ies in lume, ca o frunza impinsa de vant. Uneori ma cred cand spun ca vreau sa zbor, ma ridic pe varfuri,si zbor! Altadata ma simt atat de manjita de o

Astazi e la fel ca ieri Doar ca acum îmbăt Cuvantul “mâine”. Taci cand 24 de spirite Bat in umbra clopotului, Renaste pentru a mia oara Iluzia de a fi om. Maine sa nu ma intrebi de

Adorm cu pumnii stransi de frica sa nu ma bantuie vreun om . Ma prefac treaza si pandesc eu cerul caci sunt foaia si perna mea. Plutind deasupra mea, jur sa nu mai zbor. Nu mai inteleg

Dezbracă-mă tu , de oameni, Şi îngroapă-mi-i în palme, căci eu, mă scuip pe mine şi mă închin lor!

Cu fiecare chemare, mă sorbi mai mult! Ai întins mâna şi ai smuls gânduri să le uneşti pe cer. Am devenit un ceas fără cifre sau limbi. Daca ai sa-mi uiti

Sclipesc timid in somn, sclipesc halucinant, sa se topeasca totul , sa nu existe margini, nici timp,nici gand sau moarte. Doar eu si tu în urletul pradei, sa se cutremure norii. Astazi

privesc spre mare, privesc spre soare, acolo la rasarit, privesc la infinit. privesc si ma vad pe mine , in tot ce inseamna patimi, adica in zambet in lacrimi , in ceea ce nu vad in tine. Tu

Inger etern,in noapte, Te rog,spune/mi in soapte Ca esti ingerul mer pazitor Pentru intotdeauna,nemuritor. Tu ,ingerasul meu , In vis imi esti mereu, te vad in fiecare noapte, te vad mult mai