Poezie
Din preaplinul sufletului meu
Poem spiritual-religios
1 min lectură·
Mediu
Știam de Lumina Ta Hristoase...
Ce va coborî atunci...
Când voi veni spre Tine...
Să-Ți las cuvintele inimii mele
Să prindă aripi și să urce... ușor la Tine
Simțeam, în inimă și minte
Revărsarea ce-mi umplea
Tot sufletul, cu Lumina Ta cea vie
Din Sfințitul Har Dumnezeiesc
Ai așezat întru iubire...
Roua ce-mi va înălța trăirea
Trupul...inima și mintea
În dar la rându-mi voi lăsa
Din preaplinul sufletului meu
Simțirea ce va mângâia
Pe fratele și sora mea
Ce la rându-și vor lăsa...
Luminile înmugurite în sfânta Lumina Ta
Și lumea își va regăsi din nou chemarea
Iar luminile acestei lumi
Păstrate înlăuntru inimilor noastre
Se vor reuni pe veci
Cu Dumnezeiasca Lumina Ta...
Și raiul cerului își va lăsa...
Aici în lume...
Nemurirea.
30.09.2012 ora 18:00 – 18:15 Romeo – Nicolae + ASiIiVro
002.527
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefănescu Romeo-Nicolae. “Din preaplinul sufletului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefanescu-romeo-nicolae-0029548/poezie/14030821/din-preaplinul-sufletului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.