Ce Mare Ești Tu

Doamne, ale Tale dintru ale Tale,

Ai lăsat în lume mila, pacea și iubirea,

Edenul în dar ne-ai dat,

Pământul...Dar ni l-ai lăsat...

l-ai luminat.

Ce Mare Ești Tu...Doamne,

Luminile Tale Sacre,

Le-ai așezat în noi, cei fără de păcate

de la început, când ne-ai creat.

Grădina Edenului ai coborât-o

din cerul Tău și ai sfințit-o,

Să trăim ca Sfinții

între cete de Arhangheli și Îngeri albi,

Dar n-am știut atunci

să păstrăm... Lumina Ta cea Mare,

am stins-o, cu marele păcat,

Măr de aur noi am luat...

n-am ascultat de Tine Doamne

ne-am rușinat, când l-am mâncat...

Și am ieșit din poarta veșniciei Tale,

iar în lume stricăciune și pieire a venit...

trupurile noastre au adormit...

căzut-au din Lumina Ta, Cerească...

s-au înlumit... și lut alb... au devenit,

Veșnicia noastră, noi am prăpădit.

Dar n-ai uitat vreo clipă...Doamne,

să ne lași Lumina Ta... speranță,

Pe Iisus Emanuel, L-ai coborât în lume...

să împlinească voia Ta... Cerească,

El Hristosul, ce în lume a murit... pe cruce,

să ne răscumpere... Lumina veșniciei noastre.

Când vei reveni Tată Ceresc...

Edenul pierdut, Îl vei lăsa din nou în lume,

Pacea și Lumina Ta...

va fi din nou... o veșnie vie,

pe acest Sfânt Dar... Sfânt, numit Pământ

01.08.09 / 07:50-07:58 Romeo – Nicolae + ASiIiVRo