Poezie
Greutatea credinței
Poezia religioasă
1 min lectură·
Mediu
Atât de mult aș vrea... să știu Hristoase Doamne,
Cât... cântărește credința mea, în sfintele Tale palme,
Ca să mă rog apoi... atât cât îmi lipsește,
Să fiu din nou întors la Tine...
Și gramul ce l-am pierdut, pe drum, cândva,
Atunci, când gândul mi-a fugit de lângă Tine,
Să-l reprimesc ca nou dar din partea Ta, Iisuse,
Din Inima Ta, să-mi vină, gramul acela de lumină,
Doamne Iisuse Sfinte...
Doamne...Dumnezeul meu,
Sprijinitorul sufletului meu,
Ce a devenit, din ușor...
Îndumnezeit și greu
Minunat l-ai încărcat de darurile Tale Sfinte...
Îți mulțumesc că ai lăsat iar
Lumina Ta cea mare...
În această viață, să-mi fie călăuzitoare.
30.06.2009 Romeo – Nicolae + ASiIiVRo
001.400
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefănescu Romeo-Nicolae. “Greutatea credinței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefanescu-romeo-nicolae-0029548/poezie/13894704/greutatea-credinteiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.