Munca în zadar

Munca în zadar V-Luciane, eu la tine am fost, și tu m-ai pus la muncă fără rost ai săpat la rădăcina sufletului meu, eu un om, un ajutor ți-am dat, cu gândul la Dumnezeu, Cel Preaînalt, ai oprit și plata de la Bunul Dumnezeu, cu gândul tău ai întinat, ce ți-a rămas mai bun în suflet, și iar l-ai îngreunat, cu păcatul tău, ce l-ai luat, ai stat să-mi iei și soarele din gând, dar Bunul Dumnezeu, a aflat și te-a văzut, din al Lui lăcaș înalt și sfânt, și plata te v-a pune întreit, să-mi dai, tu astăzi dacă mai vrei și speri, să ajungi în rai, vezi V-Luciane, deschide-ți ochii bine, că Dumnezeu se uită și te vede bine, El știe ce-ai făcut cu mine, El știe că eu am fost lucrarea Lui, ca tu V-Luciane să mai rămâi, aici, și-acum între mireni, să nu uiți Biblia, ce ai învățat-o, ca un slujitor al Domnului, ea e cea ce te-a înălțat, sufletul ți l-a spălat, dar nu-i de ajuns creștine, în această lume, să trăiești fără iubire, degeaba de la suflete te-ntorci, îți muți privirea de la cei din jur, aproapele ți l-ai uitat, degeaba cauți să mai ridici, Biserici, Mânăstiri și case, și alte bogății perene, dacă pe omul ce Dumnezeu i-a dat misiunea, de-a te salva, tu V-Luciane l-ai uitat, îl prigonești, și-l batjocorești, îl sapi și-l umilești întruna, dar n-ai citit creștine, nici pildele, nici fericirile, din Sfânta Biblie Sacră, că e păcat, să umilești, pe omul ce te-a făcut să te mai naști odată, Dar n-ai aflat creștine, din cărțile Sfinților Părinți, că n-ai să pleci din lume, fără să plătești greșalele și faptele-ți nebune, lui Dumnezeu Judecătorul luminilor, cel nemărginit, ce încă nu a reușit, să te facă chip smerit, oprește răul pornit, care-l faci omului ce te-a iubit, și-acum se roagă pentru tine, ca din nou să-ți fie bine, să nu uiți, degeaba-i totul, e-n-zadar, zidești și case și lăcașuri sfinte, dacă sufletul aproapelui l-ai întristat, și n-are cine să-ți mai calce pragul, să-ți mai spună-o vorbă bună, să-ți ceară zeciuiala plății muncii lui, plata mireanului, tocmit de tine, și tu ai rămas de neclintit, chip de ceară ți-ai zidit, plata mireanului tocmit, ai oprit, dar nu uita că flacăra credinței, topește răutatea, și minciuna, și chipurile ce sunt cioplite-n ceară, se vor topii, stricate vor rămâne în vecii, baltă înlemnită, stau pe veșnicie, însingurate și uitate, că Dumnezeu e drept, rămâne ferm judecător cu toți, așa că stai cum vrei tu V-Luciane, fă ce vrei, cu tine creștine, dar oare tu faci bine...? te-ai întrebat vreodată dacă plată de la Dumnezeu îți vine, să stăm bine, creștine, dacă dăruiești, dar cu gura pizmuiești, cuvinte joase tu rostești, cuvăntul înapoi ți-l iei, unde vrei să ajungi creștine, unde vrei...? în sfănta rugăciune pe care zici c-o faci, te rogi la cine...? dacă fapta bună, care-ți dă lumină, o umbrești și-o întinezi cu bună ștință, și sufletele celor din jur, le rănești, le ostenești, te-ai întrebat câți oameni ai ajutat, dar câți ai umilit, și câți ai îndepărtat, cu plata , cu răsplata, cu vorba, sau cu gândul, trezește-te, până nu moare și ultima scânteie, ce sălășluiește-n tine V-Luciane creștine, fă fapta bună neîntinată, și bun dar înzecit o să primești, arvună-n cer, unde nu-i hotar, ci doar Dumnezeiescul Har, Dumnezeu, nu uită niciodată, fapta ta ce-a bună, ce o faci cu inima curată, răsplată-n cer, El îți va da de-ndată, ce tu ți-ai terminat fapta în lumină, ți s-a socotit cu dreapta lui lumină, să nu aștepți în lumea aceasta răsplătiri lumești, viața ta e mică măi V-Lucică, e picătura dintr-un ocean, ce n-a stropit nimică... ASiIiVro