Poezie

Odă soarelui

Gânduri și simțiri

1 min lectură·3 septembrie 2004

Mediu

Prin desișul de pădure,

Raza soarelui pătrunde.

Câteodată se ascunde,

Printre mure.

Căutând în luminișuri,

Vede tânara fecioară,

Ce vrea-n umbră să dispară,

Prin frunzișuri.

Cum să fugă ea de rază,

Când de dorul ei topit,

Soarele îndrăgostit,

O urmeaza?

I se plimbă peste față,

O dezmiardă,o sărută,

Cu dogoarea ei plăcută,

O răsfațâ.

O tu soare, stea măreață,

Ce privești deasupra noastră,

Vino iute lăngă mine,

Ia-mă-n brațe.

Þie eu mă dărui toată,

Mă aprind de-a ta căldură,

Îți dau fecioria-mi pură

Și curată.

Și când în adânc de haos,

Din înaltu-ți te cobori,

Totul intră până-n zori,

În repaos.

002.138

STEFAN RUXANDRA OLGA. “Odă soarelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ruxandra-olga/poezie/85300/oda-soarelui

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.