Stefan Ionescu

daca mi-as dori sa fiu caritabil cu haina luminii as imbraca pentru lume o taina dar atunci as ucide un inger ascuns intre copertile cartii

să aluneci într-o capcană de suflete într-un cub de gheață pe care să-l lovească cu dalta două mâini dibace până când obțin un câine iar tu să-ți dorești doar să latri să muști să îți

București, oraș al parantezelor. De altfel, în toată lumea poți deschide câte o paranteză pe care apoi s-o închizi la loc, să cuprinzi în ea cine știe ce existență. Bucureștiul, însă, îmi este cel

dedic aceste cuvinte placerii de a merge pe jos intr-o zi torida de mai - an 2003 pisica a inghitit canarul canarul tocmai inghitise o musca pe care eu omul o savurasem impreuna cu ciorba de

pe treptele lumii privind lacul cu pesti inghetati intr-o lumina difuza ma incalzesc si lumea ca un fulg de zapada pe care o tin in mana se topeste dar transformandu-se naste o noua forma un

prea multa frunza leagana natura spre iarna cand e de-ajuns un eu peste care zapada sa cearna ca lumea sa creada ca-i vara senina si-n tot universul sa fie lumina solara lumina divina dar

mi-e sete da-mi sa beau din veninul buzelor tale ca-n vraja povestii sa cad doar un sarut si m-oi tine sub cheie in cusca ce-o legeni la gat mi-e sete mereu va fi asa ca-n moarte e