Mi-e dor ....

[i]“Afară ninge liniștit Și-n casă arde focul Iar noi pe lânga mama stând Demult uitarăm jocul. In casă patul e făcut Dar cine să se culce Când mama spune de Iisus Cu glas duios și dulce. Cum S-a născut Iisus în fân În ieslea cea săracă Cu boii peste El suflând Caldură ca să-I facă. Cum au venit la ieslea Lui, Păstorii de la stână Și îngerii în cer cântând, Cu flori de măr în mână.” [/i] ........... Mi-e dor și-acum de glasul ei, Ce dulce-mi povestea, Cu focul scăpărând scântei In sobă când ardea. Mi-e dor de glasul ei duios, Mereu istorisind, Așa cum s-a născut Hrisos, Cu steaua-I luminând. Mi-e dor s-o văd dereticând, În ziua de Ajun, Și casa frumos pregătind De ziua de Crăciun. Mi-e dor de chipu-i minunat, Cel blând și iubitor, Cum m-aștepta neîncetat, În poartă cu mult dor. Mi-e dor de mâiniile-i trudite, Cu care m-a crescut, Mereu erau neobosite, Și greu de întrecut. Mi-e tare dor s-o mai ascult, Cântând ca altă dată, Cu glasul ei neîntrecut, Ce inima-ți tresaltă. Si-mi va ramane dor mereu De tine dargă mamă, Tu bun și drag părinte-al meu, Și sfânt de bună seamă.