monolog la bustul lui Eminescu
Þi-au scos ochii cu o daltă. puțini o știu, a fost odată, se temeau de-a ta privire, ce trezea o omenire, din somnu-adânc, fără de visuri, impus cu arme si prin scrisuri. cei treziți au
ai plâns
ai plâns pe al meu umăr nopți în șir, fără de număr. tu ai plâns, iar eu, am strâns toate lacrimile tale care-mi pâreau niște petale ce câdeau din douâ flori. in năframă eu le-am
Doina noastră
ÎN MEMORIA LUI N. SULAC lângă masă îmi cântă un bătrân la vioară doina noastră cea sfântă cu trei baci și-o mioară arcușul jalnic atinge ultima coardă întinsă pe
EUL
eul din mine se vrea lângă tine lângă eul tău alături mereu. eul cu eul se plimbă ambii vorbesc într-o limbă se-ntoarce eul în mine pe firiș, ca un nimeni eul meu se supără rău de îl
mănunchi de cuvinte
un mănunchi de cuvinte așezate în rând uneori poate fi și ferbinte sau rece precum e un vânt un mănunchi de cuvinte ce cândva eu le-am scris
scriu
scriu scriu și arunc scriu pentru mine. ieri, prea tânăr astăzi bătrân. scriu scriu și citesc printre rânduri găsesc un
povețe biblice
povețe biblice n-aprinde podul nu-i da foc gândește-un pic cutează-ti fruntea chiar de ai găsit și un alt loc unde te așteaptă puntea
epigrame
unei jertve a modei uite fusta vrea să-și lege la mijlocul unui șold privește mama nu-nțelege de ce-i lată cât un bold?
epigrame
unui președinte de colhoz au trecut mulți ani de-atunci cănd umblai prin văi și lunci astăzi... ai pensie mare cât burta
epigrame
unei blonde ești făcută tot din coastă cum și Eva a și fost cei din jur te știu de-o proastă dar de ce vreai soț mai prost?
nu mi-ai spus
nu ți-am spus când m-a durut nu mi-ai spus că m-a durut dar mi-a trecut
când ai plecat
când ai plecat mi-au lâcrâmat ochii mei câprui n-am spus nimânui când ai plecat
fără tine
fără tine fără tine eu aș fi ca o noapte fără zi o petală fără floare rană ce mereu mă doare un
ești dorită
ești dorită mereu ești dorită ca primul sărut ai fost negăsită căutându-te mult un strop ești de apă în pustiul uscat unde buzele crapă când de ap-au uitat ești tu
lacrima
lacrima.... cade lacrima amară ce era demult pe ochi lângă vechia călimară cade și se face-n stropi cade fără ca să știe c-o privește
cade o stea
cade o stea.... în fum de țigară miros de cafea îmi ard tinerețea desigur a mea zilele trec zilele fug alerg după ele să le alung
dulce vis
dulce vis.... ai fost un vis copilărie ai fost un dulce dulce vis dispărând în zarea sinilie nici bun rămas tu nu mi-ai zis și astăzi mai
