Stefan

Neant Cenușa amară a cerului întunecat Ne zvântă rănile cu viață Arzându-ne sub tălpi cu scrum. Amorțiți de parfumul sec al neantului Ne scăldăm în sânge și lacrimi de

Fără tine Eclipsat coseam rănile iubirii aruncându-mă sub enerva lumii pentru un strop din absolut. Imi lăsam trăirile-n gunoi doar ca tu să fii…in mine.

Pentru tine Un motiv As fi ales din milioane, Sa iti mai cuprind o data trupul, Sa-ti mai desenez o data fericirea. As alege durerea pe aripile vietii, Sa ti-o

te-am asteptat! te asteptat, dar nu veneai! stăteam sub copac de toamna si flamand fumam din viata-mi iar toamna imi ploua iarna -n suflet. te asteptam, dar nu

de-as fi tu... de-as fi tu... m-as arunca in ganduri, sa prind vise. m-as scalda in fericirea muzicii si m-as spala cu ura din jurul

Departe de dragoste... Suntem atat de departe,iubito Incat doar fantoma imaginii tale... o mai simt aproape! Gandurile iubirii noastre se evapora de

Incotro Doamne?incotro... Invatam sa mor, sub viata...si era lumina… Te-ai ascuns in rabdarea mea, si mi-ai luat totul... Mi-e frica de

… iubind iti simt buzele rigide si triste de atata iubire neimplinita. fata ta alba… atat de rece iti face privirea adanca si stranie mainile tale firave si

E totul...intamplandu-se Cand pamantul imi fuge de sub picioare, Gandurile-mi pasesc spre uitare, Iar amintirile imi dau tarcoale... Lasandu-ma cu mine...gol. Cand

Toamna lui Vivaldi Era o toamna instrumentala Cu frunze calde de iubire. Era visul unei frunze

legati de tacere…vesnic In groapa mortii tale se adunau amintiri de jale... prin vant se auzea plans iar durerea nastea uitare. raceala fetei tale acoperita de

nemurirea mea… Lacrimi amare ii sarutau buzele, si cosmare reci ii alintau visele. Iubirea ii parea ca o secreta arta, iar viata ca o umbra si-n sfarsit,

Durerea vietii… Ai trecut prin mine ca un zid, Iar cimitirul din inima mea a inviat ca un gand rigid. Un sarut din tine si m-ai binecuvantat in albul vietii. Ai parasit

o zi si-o amintire sunt evident nervos, cu gandurile-mi ceara. te iubesc pe tine-o amintire- scriind intemnitat intre secunde aud un ceas plangand. din cer cad lacrimi de

Prin lume fug prin cer culegand din lacrimi o esenta a fantasticului pare o betie de iubire dar e doar melancolie. fug prin lume scufundand intr-un reflex,nebunia propriei mele

Deprimare cu rima alba Suflet gol pierdut in mare esti Plangi in gol si-mi strigi in zadar, Iar viata-mi sadeste-n cale ganduri,doar amare, Sub sarutul negru al umbrei ce se

Apocalipsa de razboi Praf de cer pictat in zale, Ceruri negre-n alb de mare, Ganduri albe-n batai de reincarnare,

spre tine mă întorc de multe dăți…obosit îmi arunc hainele-n cuier și îmi aburesc plămânii cu o țigară într-o stare groaznică de-apatie. un duș mi-ar prinde bine dar nu… apa

tu te arunci din turnul vietii peste lumea a mii de cadavre cazuta sub pietre te inmormantezi pe scrisul de pe mormantul unui gand al cufundata in nebunia

Lasa-ma Sunt legat de cruce in mormant...cu tine e frig si e pustiu... mi-e frica. Iti simt mana moarta cum se

Scriam Din nou scriam de inceput Un cantec cald,cuvinte reci, Sentimente de nedescris,zeci, Si amintiri ca de-nceput Scriam... Din nou iti desenam pe

Somnolenta un melancolic tipat revarsa tacerea-n noapte si se-ascund visele-n soapte lasat in neraspuns ma pierd spre nebunia de a scrie intr-un accord de sentimente.

Evanescenta Un cutit iti saruta venele Ce plang cu lacrimi de frica. Evanescenta ochilor tai se pierde-n valul mort... Durerile iti spun sa-ti tragi o

Evanescență Un cuțit îți sărută venele Ce plâng cu lacrimi de frică. Evanescența ochilor tăi se pierde-n vălul mort... Durerile îți spun să-ți tragi o