Oare de ce se-nșiruie cuvintele
Încercând să dea un scop vieții?
Searbedei vieți
Dar a mea.
Simțul de posesiune e accentuat
În rest mai nimic
Nu mă face să tresar
Din somnul adânc
Pe care-l
Sa ne ferim sufletele de poveri
sau sa le acceptam ?
Sa tacem in inima muntelui
sau ecoul vorbelor noastre
sa razbata pana dincolo de asfintit ?
Ce e mai important ?
Infinitul albastru,
Noi
Intr-o zi oarecare
Delfinii au inotat din larg pe plaja
Au adormit acolo si carnea moale, umflata de apa s-a uscat
Oamenii i-au gasit tarziu
Si nu i-au mai luat de acolo – erau prea
Oglinda, oglinjoara
Uita-te in ochii mei si spune-mi ce vezi
Corabii in furtuni sau pe o mare linistita
Verde – neagra.
Se-ntampla prea curand sa se scufunde
Impreuna cu comorile din pantecul