STANCU TUDOR

În ziua cand m-am nascut, vantul era liber! Era liber sa spulbere, zapada, s-o aseze in nestiutele forme, ale destinului, construind si stricand, dune de nea, mai mari sau mai

Doamne,ai vazut vreodata, O biserica incuiata, In Noaptea Invierii?! Cu lanturi si lacate la usi? Cu enoriasii toti dusi, La treburile lor? Cumplit peisaj, Adevaratul sevraj! Daca vrei sa

Să plângi de neputința de-a mai făcea un pas! Fără s-aduci sentința, celor ce au rămas. În stânga de mă duc, strivesc un gard de flori! În sus dacă privesc, E cerul plin de nori! La dreapta

Cand te trezesti Din ochi clipesti Si imi lipsesti Ghicesti?

Am sa mai trec pe-aici, doar atunci, cand, tu m-atingi! Viata... cu tentacule, scurte si lungi! Ventuze lipite, bucurii,suferinta, certitudini, indoieli... Biruinta!

Aripa frântă Neajuns pentru zbor Privind către cer Înălțimile dor Pornește cu gândul Spre cuibul cel gol Pornește...pe jos! Un cocor, Călătorul de dor!

La un tarm de mare, Ai spus...te iubesc! Fatal,n-am putut sa graiesc aceleasi cuvinte! Ramasesem fara grai nu am putut... macar sa spun... Mai stai! As fi vrut sa incremenesc, in

De-as fi un...val, sa am un mal, spre care merg, ca sa ma sting! ...si-n ultima zvacnire privind in larg, privind spre tine, sa ma topesc, imbratisand nisipul... scurgandu-ma prin fire fine

De ce sa planga azi un nor, de dor! Departe e...acel ...soare arzator... ascuns acum, de-a nu vedea, cum...plansul, stinge... vapaia ochilor! Doar marea a ramas ,la fel! Cum o putea! cum o

Vulpea noptii,cea sireata, La fereastra mea,deodata, Furisandu-se pe-o raza, Tremurandu-mi geana,treaza, Te-a adus pe-un gand, La mine! Gandurile-mi ravasite, De al visurilor

Aș putea să merg pe ape Dacă te-aș urma pe Tine! Dar sunt om Și omul vine, Din....Geneză! Și-i mereu în antiteză Cu prezentul lui nebun! Însă eu merg pe uscat, Protestând și ne-ndrumat. Și

Daca m-ai iubi, M-ai vedea cum sunt! Daca m-ai iubi, M-ai simti oricand! Daca m-ai iubi, Mi-ai vedea himerele! Daca m-ai iubi, Mi-ai iubi greselile! Daca m-ai iubi, M-ai vedea acum, Si-ai

Bătea un vânt ucigator Și tot pământul îngheța! Și vorbele le lua în zbor! Spre-a nu putea comunica. Vacarm de limbi amestecate, Un Babel fără de sfârșit, De erau urlete sau șoapte, Nu mai

Dorul meu,poarta un nume Si-i tare neostoit! Mult l-am alergat prin lume, Desi lumea o desfid Fiindca s-a creat pe dogme Si ma cearta ne-ncetat: _Treci in rand! _Te tii de glume? _Tot mai ai

Cumplitul sfârșit,venea, sub forma unei atingeri. Avea sub masca lui, forma unui surâs, ca o amăgire, a...netrecerii timpului! Ca un interval... între primul sărut, și...ultimul, ce le

Sfinxul cel fara grimasa, picatura...roua, stoarsa, dintr-un ochi de stanca,mort, pe un jnepanis,sarac, zdreanta,verde, aruncata, pe o piatra,rece, dalta

Am cunoscut intr-o zi un copac,intr-un parc. Era ziua lui! _Banal? _Nu!mi-a zis. ...si atunci m-am deschis. Nu stiam ca cineva ne urmarea: timpul clepsidrei! Vesmantul verii ce-avea sa

Undeva,in orasul murdar, la un trotuar, trona o vitrina batrana! Vazuse de toate, oameni trecand, fericiti,suparati, indiferenti, ingrijorat! Langa ea,poposise,ani buni, mai intai,un copil

Iubesc acum, Iubesc atunci, Iubesc sfasierea, Clipelor lungi! Ce duse de valuri, Starnesc un ecou! Ce tulbur-acuma, Sufletul meu! Voi duce intr-una, Dorul de tine! Se va stinge

Moșul nu mai e acum, În gândirea mea vicleană, Decât basme și parfum, Din trecut.Așa îl cheamă? Mă întreb acum mirat! Și-un copil făr`de prihană, Mă opri pe înserat: _Nu mai crezi?De ce ți-e

Cuvinte suspendate Răsar,se coc,și mor, Se pierd in gânduri roase, În timp ce fac amor, Cu fraza cea virgină Nescrisa niciodată Zbătânduse-n cotloane De minte încuiată

Un pic de fier, Ce își zicea,oțel, Făcea pe durul. Că luase carbonul din el. _Unde să-l pun? Întreabă roșiorul. _La baionetă, Când se dă onorul! Din praf un plumb turtit Se uită-n