Poezie

Pling

1 min lectură·25 aprilie 2007

Mediu

Nori de plumb aleargắ repezi ,ca mânați de un blestem

Ploaia bate-n ropot geamul,desfrunziții arbori gem

Fulgere brắzdeazắ cerul în sinistrele culori

Spre meleguri însorite ,zboarắ ultimi cocori.

Vântu catắ-n drum opreliști, printre crengile uscate

Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape

Vrắbiuțe solitare amețite de furtunắ,

Se ascund prin șuri, prin poduri,lupi-n haite se adunắ

Frigul îți pắtrunde-n oase, întunericul apasắ

Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasắ

Presimțind venirea morții câini urlắ a pustie

Sufletul se-nalțắ-n ceruri ,mama, nu mai este vie.

Plâng pe piatra rece mamắ ,bucuriile apuse

Mângâerile duioase, pentru totdeauna duse

Pe cắrarea vieți scurtắ ,farắ patắ,farắ vicii

Mi-ai fost salbắ de luminắ și izvor de sacrificii

Plâng ca sắ descarc durerea pe natura desfrânatắ,

Biet strop aruncat de valuri, într-o mare agitatắ

Plâng ca sắ descarc durerea, pe științele aride

Ce-au gắsit perfecțiunea ,doar în arta de-a ucide.

Milioane de ființe port stigmatul morți-n frunte

Negắsind între științắ și-ntre boala lor o punte.

Milioane de morminte ,mame, frați ,surori,acuzắ

Se alocắ pentru moarte ,pentru viațắ se refuzắ.

1983

001.191

Stancu Nicolae. “Pling.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stancu-nicolae/poezie/243272/pling

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.