Poezie
VIZUINA
2 min lectură·
Mediu
În pắdurea strắjuitắ, de stejarii seculari
Adunați în loc de tainắ, fiarele se sfắtuiesc
Sắ împartắ vizuina, renegaților fugari,
Prin pắduri occidentale ,unde se cắpắtuiesc.
Prezidând pe-o cracắ ‘naltắ, leopardul le impune
Sắ propunắ fiecare,cine- ar fi mai nimerit,
Sắ ocupe vizuina, așezatắ pe colinắ
Unde aerul e tare și de zgomote ferit.
Eu optez a fi alesul și doresc o vizuinắ
Zise ursul cu tắrie,învârtindu-și ochii mici
Stau acum prin mușuroaie, sânt nervos și nu am vinắ
Cắ am groazắ și oroare sắ am casa-ntre furnici.
Iarna este pe aproape și doresc ca hibernarea
Sắ nu fie deranjatắ, de insecte ce muncesc
Sufắr de o lungắ lene, cred cắ știe adunarea
Și nu vreau cu oase rupte, conferința sắ sfârșesc.
Ba eu cred cắ în balanțắ, sânt cu mult convingắtor
Zise lupul cu mândrie ,ca sa aibắ mult temei
Sânt nepotul lui cutare, sânt director de abator
Și pot da la fiecare, cîte-o turmắ de viței.
Cine e neghiobul care, ar dori sắ stea în cale
Refuzând oferta grasắ, preferând nắtângul urs.
Chiar de amenințắ dânsul, cu durerile de șale
Conștiința prin burticắ trece, apoi ia alt curs.
Adunarea, se agitắ, grupuri mici înfierbântate
Comenteazắ, spun pắrerea, ca sắ vadắ moș Martin
Cắ nu este pắrtinire, sau cắ are-ntâetate,
Lupul cu a sa ofertắ, însắ doar pe el susțin.
Mulțumiți de reușitắ, se destramắ tot alaiul
Cînd deodatắ telefonul, zbârnâie înverșunat
Leopardul îl ridicắ și pe loc îi piere graiul
Cînd în receptor un rắget, îi ordonắ rắspicat.
Am aflat cắ pe colinắ ,unde aerul e tare
Este- o vizuinắ goalắ, ce aș vrea, ca imediat
Unui frate leu din junglắ sắ faci forme de cazare
Sắ-l aștepți și o faci lunắ,înțeles? am terminat.
Dar știți vizuina- am dat-o, în ședințắ,nu se poate
Sắ întorc din nou cuvântul , ar fi foarte rușinos.
Leodardule se pare...ai uitat cắ eu sânt spate
Și de pe înalta cracắ ,ai putea sắ pici mai jos.
În aceastắ povestire ,unde e morala oare?
Sắ o caut sau la alții, de aș vrea sắ o arắt
Aș semna sentința singur, mi-aș tắia de sub picioare...
1985
Nick
001134
0