Poezie

Elucubrații

1 min lectură·3 august 2005

Mediu

Luceferi efemeri și astre superficiale,

Tristul gând scrobit pe tâmple,

Toate trec de-a valma-n stări banale,

Toate stau acuma gata să se-ntâmple.

Ca un tunet scurt și înfricoșător,

Elucubrații bântuie prin mine,

Iar pentru mintea mea eu sunt doar un actor,

Și toate se-ntâmplă doar prin sine.

Elucubrații ce până-acum un gând nu le-am avut,

În bucăți vor să mă vadă că apun,

Să întorc spatele acelui zâmbet ce-mi pare pierdut,

Cu toatele mă chinuie acum.

Cu amărăciune mă subjugă-n umbre gri,

Mă strâng în lanțuri ascuțite care taie,

Și sunt în stare să gandesc că nu mai vii,

Și-am să mă împrăștiu pustie în odaie.

Adânc amestecate-n ceață deasă,

Se zbat reci privirea să-mi aplece,

Le las...și chiar eu vreau să iasă.

Să iasă și să plece.

003.372

stanca potra. “Elucubrații.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanca-potra/poezie/134958/elucubratii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.