sova alexandra

Noaptea cand fluturii isi uita zborul pe pleoapa mea stanga vad baierele pamantului ce-si cauta grotele in care se pierd oamenii. si asa in fiecare

Daca m-ai lasa, M-as urca in varful ciresului inflorit Si as arunca cu flori in oameni, Caci pamantul isi cere ofranda de aripi, Iar sufletele oamenilor sunt pasari oarbe Ce nu stiu a-si

Se pribegeste-n lung si-n lat, Si-n lat si-n lung Se merge-n dunga. Pacat ca ziua nu-i mai lunga.. Pacat ca drumul nu-i mai lat...

Oglindă de oglindă de oglindă de oglindă de oglindă...

Se spune că lucrurile sunt rotunde, Pentru că altfel s-ar căuta pe la colțuri, Și-n joaca lor Ar da peste ele însele. Și regăsindu-se în oglinda colțului, Ar uita să mai fie în căutare Și s-ar

Lucrurile se intuneca, Apoi oamenii, incet.. Mai întâi ochiul stâng Și apoi ochiul drept. Mai întâi mâna stângă Și apoi mâna dreaptă. Lucrurile se întunecă, Și apoi oamenii, încet, În

Se-ascund printre pietre Umbre de vrăbii, Si ploaia le spală fulgii, Și le strânge în colțuri de iarba, Să le fie cald umbrelor de oameni..

La ce bun Luna daca isi varsa pietrele asupra pasarilor? La ce bun sufletul daca in umbra lui nu se gasesc stele?

Gandurile se intorc impotriva celui care nu le primeste.Il rascolesc si il atrag spre departari si-l fac pierdut in singurul loc in care nu se stie descurca. Cand ajunse locul era gol, asa