Poezie
Speranța
1 min lectură·
Mediu
Când soarele răsare
Din noaptea-ntunecată
Îmi voi aduce aminte oare?
Iubirea mea uitată?
La steaua care-a răsărit
Spunea Eminescu odată
E o cale mult prea lungă
Iubirii mele să te-ajungă
Iar când eu nu voi mai fi
Pe-acestă zdreanță lume
Nu mă uita, suflet al meu
Nu mă uita, speranță.
001526
0