Despărțire
Scriai cândva Pe o coală albă Nimic și Niciodată Nu o să ne despartă Dar Timpul a trecut Schimbat în Fapte Eu stau acum Tăcut Și meditez la Moarte Ostenit și obosit Renunț acum la
Lasati-ma sa mor
Lăsați-mă să mor Să plec in cerul fără stele Martor tăcut și sumbru Al gândurilor mele efemere Lăsați-mă să mor Și-uitați de mine Lăsați-mă să scap Din sufletele voastre Lăsați-mă să
Calaii
Eram copil al disperării Uitat într-o camară A sufeletelor celor, pe care-odinioară Eu îi numeam, simplu, călăii Ei îmi spuneau tot timpul \"te iubesc!\" Þinând în mână-o bardă Cu care nu
Fara titlu
Nu stiu cine-a creat lumina Nici cine a facut pamantul Dar stiu, dintotdeauna-mi gandul Era la tine, singura mea iubire. Mai sper ca intr-o zi de vara Cand teama se va spulbera Sa ne-ntalnim
Speranța
Când soarele răsare Din noaptea-ntunecată Îmi voi aduce aminte oare? Iubirea mea uitată? La steaua care-a răsărit Spunea Eminescu odată E o cale mult prea lungă Iubirii mele să