sorina d.

gândești prea mult mi se spune închid ochii din reflex astup urechile deschid capacul cenușiu care dă pe răscoale în bolboace sângerii scârboase mă scutur spasmodic ascult hard rock să sară o

Simpatico, spune el, Ce simpatică ești… Dar simpatică mă și simt! Nu-i simplu sau senin Să fii simpatică Simpatico, aud iar, Nu mi se pare suspect, Deși insul insistă… Parasimpatică, surâd

Mușcă-mă de ureche Să cadă cercelul De diamant Pe pământ diamant pisat Să picure sânge Rubine false strălucitoare Pe cămașa de noapte de zi Mușcă-mi sfârcul Să curgă lapte Pe cearceaful cu

Se clatină capul Într-o parte și-n alta Pendulă derutată O fi sau nu stricată Pleoape de praf gri Aburii gurii tale Pe sticla cu limbi Încremenite una peste alta Din timp cu

Te urăsc că ești prost Că nu vezi că un ochi E mai mare decât al doilea ochi Că licuricii există pentru că tu îi poți vedea Că tu ești tu într-o mie de feluri Sau două mii … sau câți or

Culcă-te pe-o ureche sau pe două A ta și a mea Vezi... poți alege între tine și amândoi Între unu și doi, între 1 și 2 ... Poezie sau ecuație, simplă sau compusă. Împrumută-mi urechea ta Să aud

Peste umărul stâng doi ochi Unul negru altul verde Unul către sus altul către jos La mijloc șoapte peltice Printr-un dinte spart Peste umărul drept două idei Una către sus alta către jos La