Poezie
Timid...
1 min lectură·
Mediu
Cand sufletu-mi te vrea, si inima te cere
Si te visez si noaptea, si ziua te visez,
Prezenta Ta Divina ma-nvaluie-n tacere,
Ma pierd intre cuvinte si par ca aiurez...
Ma fastacesc stupid, privind doar in pamant,
Cand tu zambesti siret, stiind ce ma framanta,
Eu nu gasesc cuvinte si par ca nu mai sunt
Tacerea mea, in locul meu cuvanta...
Si ma topesc in ochii-ti de verde de smarald
Uitand curand de mine si de a mea rusine
Pasesc timid spre tine, inconjur trupu-ti cald,
Cu bratele-amandoua, mi te lipesc de mine!
Tacerea adanc se sparge, in doua mari cuvinte
Ce n-am crezut vreodata a le putea rosti
Si toata teama, ce-avut-am inainte,
Afar\' din mine, atunci se napusti!
Aud acum ecoul, sau ale tale buze
Graiesc suave vorbe, ce inima-mi aprind?
Sau poate este vantul, ce vrea sa se amuze
Si-ngana-a mele vorbe, ce-n jocul lor ma prind?
Se schimba-ncet decorul, padurea ne-nconjoara
Se-aude cant de pasari, si susur de izvoare
Iar flori de tei, ca fluturi, deasupra-ne coboara
Inconjurati de auri, si inundati de soare!
001.946
0