Poezie
Calator
1 min lectură·
Mediu
- N-ati intalnit
Pe unde-ati fost
Un calator ce-a ostenit
Sa umble-n lume dup-un rost?
Nu ati aflat
De vreun strain
Ce-o viata-ntreaga-a cautat
Din om in om, din chin in chin?
N-a fost aici?
Nu l-ati zarit?
Un batranel cu ochii mici
La poarta voastra n-a oprit?
Si nu i-ati dat
Cand a trecut
Un colt de paine si de pat,
Plecand apoi, zambind tacut?
L-ati intrebat
Pe calator
Ce e cu el, de ce-a plecat
Prin lume singur, trecator?
- A fost prin sat,
Nu ma insel,
Un batranel cu port ciudat
Cum l-ai descris, era chiar el!
E-adevarat
Ce am vazut?
Era aievea, n-am visat!
Desi o clipa n-am crezut...
Nu s-a oprit,
A tot trecut
Si poate nu l-as fi zarit
De satu-ntreg n-ar fi tacut!
- Spini cununa
Capu-i poarta...
Tacerea lui in noi rasuna,
Pacatul nostru ii e soarta!
Era un sfant?
Sau om era?
Venise Cerul pe pamant
Si-ntreaga lume se-nsera.
Cerul plange...
Plange vantul...
Oameni plang lacrimi de sange...
Renascut e-n noi Cuvantul!
002.138
0