Sorin Olariu

Unii-n mod fenomenal
Au un stil tare rebel:
Cand ma iau de papagal
Cand ma iau de cocosel.

Viagra e pastila
La care ma pricep...
Il iau mai nou cu chila
Sa pot ca sa va-ntep.

Ne spunem Homo Sapiens
Fi\'ndca gandim precum Inaltii
Sau datorita altui sens;
Ca ne sapam unii pe altii?

Din peșteră, cu luare-aminte
Scruta el zările mereu,
Cu viitorul înainte...
Si atârnându-i tare greu.

Cu moaca lui de tip scălâmb
Cu blana ca de pluș pe piept
Homo Erectus stătea strâmb
Dar viitoru-i stătea drept.

Marturisesc ca abia acum am dat de poezia ta. E foarte haioasa si de ce nu, originala.
Ai citit short story-ul acela SF (a lui Ray Bradbury, daca nu ma insel) despre computerul gigant?
Povestea e cam asa: intr-un viitor indepartat, omul stapaneste toate metagalaxiile, universul e la picioarele lui, nu mai exista intrebari pe care sa si le puna nici in fizica, nici in chimie, nici in...etc, etc.
Si totusi, o singura intrebare fara raspuns framanta omenirea de milioane de ani: Exista sau nu Dumnezeu?
Ca sa afle raspunsul, miile de miliarde de oameni de pe milioanele de planete locuite ale miilor de sisteme solare pun mana de la mana si construiesc un computer gigant, de dimensiunile unui sistem solar. Un computer atat de destept incat sa inmagazineze in el toate tainele universului.
Apoi, la o ora fixata, cand mii de miliarde de ochi umani priveau prin intermediul holoviziunilor, reprezentantul omenirii, in cadru festiv, apasa butonul de pornire al calculatorului. Se aprind miliarde si miliarde de lumini, se aud miliarde si miliarde de tonalitati, iar reprezentantul uman intreaba: Exista sau nu Dumnezeu?
La care din computerul urias tasneste o lumina care il ucide pe loc concomitent cu o alta care distruge butonul de oprire: ACUM EXISTA!!! veni si raspunsul masinii.

Ca mi-a inghetat nivelul
Zau ca nu sunt suparat
Fi\'ndca el, webmastarelul,
Pare tare...dezghetat.

Epigrama cea zglobie
Astăzi știm cu toții ce-i:
E un fel de poezie
Care poartă...bikinei.

Le strigau ciracii
Din puterea gurii:
-Nu vedeti copacii
Din cauza padurii...

Din anecdotica populara.
Acum vreo douazeci si ceva de ani eram mai multi copii la o nedeie in sat cand un batran dat de potca ne-a povestit intamplarea asta.
Prin 1995, deci acum vreo zece ani, am pus-o pe versuri si am publicat-o impreuna cu altele intr-un volum de poezie in grai banatean intitulat Uica Nelu din Buchin.

gheisa sumo

in tara soarelui rasare
Sfintia Sa, fara gluma,
a fost sifonat chiar tare
de-o gheise cam huiduma

---dumitru cioaca-genuneanu---


Drept in moalele capului

A incercat el, luptatorul,
O \"cheie\" simpla, japoneza,
Dar eu, al dracului, trisorul,
I-am aplicat cheia franceza.

---Sorin Olariu---

A incercat el, luptatorul,
O \"cheie\" simpla, japoneza,
Dar eu, al dracului, trisorul,
I-am aplicat cheia franceza.

In mijlocu-acelei veri
Si-a facut duduia jocul:
Te-a trimis dupa pompieri
Sa le stinga dansa focul.

Zvarlea Ivan priviri piezise
Lasandu-si deoparte lotca:
-Ma doare-n paispe de gheise!...
De cate stele este...votca?

De ce nu semnalezi, pe bune,
Conform periplurilor tale,
Ca-n Tara Soarelui-Apune
Femeile-s de cinci...chintale?

Varianta romaneasca

Va semnalez c-un sfert de gura,
Ca-n Romania, pe Centura,
Intre Popesti si Voluntari
\"Fetitele\"-s de...cinci dolari.

Va semnalez c-un sfert de gura,
Ca-n Romania, pe Centura,
Intre Poesti si Voluntari
\"Fetitele\"-s de...cinci dolari.

Duduia ta mi-a relatat
Că ești atâta de-\"nfocat\"
Incât de frica ta, monșer,
Se ține cu un...pompier.

Asa-i, bre?

Inteleg si eu, in fine
Cand in cap tacura cucii:
Cum ca ieri, draga Sorine,
Nevasta ti-a dat papucii...

-Atropa Belladona-


Iaca-mi fac chiar semnul crucii...
Ce spui tu e-adevarat:
Soata mi-o fi dat papucii
Dar i-a dat la reparat.


-Sorin Olariu-

Iaca-mi fac chiar semnul crucii...
Ce spui tu e-adevarat:
Nevasta mi-a dat papucii
Dar i-a dat la reparat.