Poezie

Sens interzis

1 min lectură·19 februarie 2004

Mediu

Strivesc pe buze țigara ultimului tău sărut,

dar n-am să mai trag fumul în piept,

după ce mi-ai pus dintr-o dată

sens interzis străzii prin care ajungeam

în dormitorul trupului tău

Am intrat în viața ta în vârful picioarelor

și nu vreau să ies tropăind din bocanci

ca un recrut neinstruit dintr-o cazarmă sordidă

Lasă-mă să stau în plămânul tău,

ca să mă poți respira mai bine,

Primește-mă în aortă,

ca să mă plimb prin sângele tău

Numai așa, păstrându-mă ca pe un tatuaj

pe coloana ta vertebrală,

vei înțelege că trebuie să dai la o parte

sensul interzis,

pentru că eu sunt deja în dormitor

și-ncep să-ți dau jos

lenjeria intimă a prejudecăților tale

002.270

sorin mihnea dumitrescu. “Sens interzis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-mihnea-dumitrescu/poezie/63810/sens-interzis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.